La ţărmul Marilor Lacuri am stat şi am plâns
Aducându-mi aminte de voi, Bărăgan, Mare cea Neagră.
Pe un mal la un ţărm era turnul CN din Toronto
Pe celălalt mal turnul Willis din Chicago
Ca două semne înalte, mirabile, de exclamaţie,
Trimiţându-şi prin noapte semnale luminoase,
Făcându-şi tainic cu ochiul, deasupra norilor,
Deasupra preieriei, deasupra oglinzilor Marilor Lacuri !!
Priveam lacurile, oglinzi întunecate ale nopţii
Ṣi luna cu un ochi pe jumătate orb priveghind refluxul
Clepsidrelor de nisip mişcător dezvelite de valuri.
Pe coame de spume herghelii de vânturi
Se retrăgeau liniştite la mal să înnopteze.
Noi, atât de mulţi exilaţi de pe aici, obişnuiţi cu plecarea,
Copii îmbătrâniţi de vremuri înainte de vreme
Tânjind după elixirurile depărtării şi ale reîntoarcerii.
Sirenele care ne reaminteau cântecul trist al exilului,
Al înstrăinării şi al reîntoarcerii în regatul Ithaca.
Ṣi apoi în coclauri cu vântoasele uzurpând liniştea,
Tulburaţi de răsfrângere ca peştii înnotând în plasele
Lacrimilor şi visând că undeva preapline Marile Lacuri
Se revărsau iar noi călătorind spre mal rătăceam drumul.
Vântul rupând zăbalele de foc ale fulgerelor
L-am întâmpinat, cal sălbatec venind din preierie,
Sub bolţi de aur, învelitoare ale cerului.
Ziua galbenă înflorea pe colinele încă însorite.
Apoi pe coama Marilor Lacuri furtuna
A sculptat valuri adânci ca brazdele de plug
In cenuşiul stins mocnit al înserării.
Ochiul farului de veghe din Chicago rămas singur la ţărm
Privea valurile tulburi înşeuate de albi pescăuşi.
In peşteri pluteau liliecii ca nişte pânze de corăbii
Răstignite pe catarge, fantome înnotătore în vis.
Păianjeni negri cohorteau prin întuneric,
Iar veşnicia amurgea. Crugul fierbinte ascundea
Acolo ochiul sticlos al viziunilor profetice.
Râurile din Illinois şi Ontario coborau
Vrăjite pe braţele valurilor,
Ca nişte fecioare despletite, abia trezite din somn.
Se întorceau din lungi călătorii subterane, de vis
Spre zariştea luminoasă, clarobscură a preieriei.
Ṣi se auzeau precum un ecou din adânc
Lovind disperate în chingile de piatră ale malurilor.
Ṣi atunci sepiile cernite şi somnii molcomi tresăreau
Presimţind că se vor reîntoarce printre oglinzile
Lucii ale râului, printre adormitele savane
Ṣi colinele de cupru ale porumbiştiilor indiene,
Printre colnicele de aur, îngălbenite,
Pe şeile săltăreţe ale tumultosului Mississippi
Până în vadul liniştit al Golfului Mexic.
Ţărmul ardea ca un rug mistuit de flăcări,
Picături de stele topite în lacrimi.
La mal bătrânul pescar înnoda navoadele
Umede ale zorilor. Printre valurile încoronate
De spume, despletite mirese.
Vâsleam apoi pe-o barcă lăsată la mal
De ultimii plecaţi dintre noi, răposaţi întru Domnul.
Tu mai rămâi Ulysses, mai zăboveşte un timp
Pe acest ţărm ospitalier, care te-a primit regeşte,
Ṣi potriveşte-ţi ceasornicul inimii
După bătaia repetată a valurilor.
Eu am să deznod în tăcere ancorele,
Am să ridic pe nesimţite pânzele
Ṣi am să pornesc pe o corabie de vis pe Marile Lacuri
Spre un port de unde nimeni nu s-a mai întors.
Am să mă îndepărtez uşor, însingurându-mă,
În noaptea care îşi trage năvoadele spre celălalt tărâm.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.