Noaptea muzeelor
fantome bătute-n cuie pe pereţi,
ochii îmi fug atraşi de umbrele artei
încât se amestecă percepţiile-n minte,
nervii se topesc în lava curiozităţii
de tot cei omenesc,
îmi scapă printre degete, se vântură ca nisipu-n deşert
fără nicio noimă.
Să vină inefabilul
de la începutul impresiei care atinge sufletul,
să cadă mirarea-n surâsul iubitei.
Din aşeptarea ei să se nască cartea de poeme
la care scriu,
în fiecare pagină cu miros de mărgăritar
presărat de clopoţeii dimineţii,
lacrimă pe cuvinte.
vezi mai multe poezii de: flavius
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mai astept sa postezi ca sa am o idee mai clara. :)Este frumos ce ai scris ...
Adina Speranta
joi, 12 martie 2015
Bun venit
dani
miercuri, 11 martie 2015
Bine ai venit! Asteptam cu drag poeziile tale
mihai
miercuri, 11 martie 2015