Lăstarul vremii ţipă sub sabia luminii,
Geru-şi rupe şira pe sârmă la uscat,
Forcepsul extrage din pântecul genunii
Un lac de întuneric cu gust de cer sărat.
Prin venele ivite un munte-şi distilează
Un abur ca o vrajă ţâşnită dintre stânci,
Coboară-n zbor înaltul şi iute desărează
Tot cerul enigmatic cu ochii lui adânci.
De peste miazănoapte vine o ploaie lină
Şi cad meteoriţii în palmele de lut.
Încorsetate-n vrajă, prin valuri de lumină,
Grăunţele de viaţă să vină, au început.
O mână nevăzută dansa ţâşnind din ape.
Îşi puse Universul la ceasul lui mustăţi.
Se îndreptară Polii când vrură să se-adape
Cu paşii de lumină spre-opusele cetăţi.
Brusc, pică în uitare bin-bang-ul creator.
Se caţără din mugur un verde aromat
Şi fluviul de milenii porni de la izvor
Cum de la mamă pleacă feciorul însurat.
Miroase-a smirnă-n pântec, stelarii maci apar,
E prima primăvară care-a venit pe-aici
Şi-o tandră paparudă urcată-ntr-un lăstar
I-apleacă fruntea verde spre casa de furnici.
Secundele în hoardă se căţărau prin spaţiu
Şi-un fulger enigmatic din primul bici trosni
Plămânul nemuririi sorbi cu-adânc nesaţiu
Din roata luminoasă ce-n boltă se ivi.
Ascute-ncet albina un ac de-nţepătură
Şi stupul şi-l aşează pe ramuri de idei.
Din staulul de nouri porni cu hamu-n gură
O lună nărăvaşă cu trupul de scântei.
Se limpezeşte zărea, sălbatecul se-aşează
Şi vesel suflă vântu-n stâncoase guri de nai,
Natura-i rânduită şi toate stau de strajă...
Să-i facă, metafizic, lui Dumnezeu un ceai.
Şi mi-a zidit destinul aşa cum se cuvine
Un curcubeu tomnatic ce râde după ploi...
Dar, unde-mi eşti, iubito, ca sufletul din mine
Să-l luminezi de-a pururi cu ochii tăi vioi?
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Se limpezeşte zărea, sălbatecul se-aşează
Şi vesel suflă vântu-n stâncoase guri de nai,
Natura-i rânduită şi toate stau de strajă...
Să-i facă, metafizic, lui Dumnezeu un ceai.
Superb, pretuire!
aspiranta
miercuri, 11 mai 2016
O frumoasă celebrare a renaşterii la care ia parte întreaga natură.Gerul, întunericul, sunt învinse într-o atmosferă aproape mistică. Viaţa îşi cere tributul. Comparaţia fluviului ce pleacă de la izvor aşa cum de la mamă pleacă feciorul însurat...e superbă! Implică binecuvântare, maturitate, asumare. Prima primavară ( alăturare pe care o iau drept aliteraţie) arată că totul îmbracă o haină nouă, (metaforic), plină de sfinţenie ( smirnă-n pântec).Imaginile vizuale sunt minunate, pline de gingăşie ( paparuda căţărată pe lăstar apleacă fruntea acestuia spre casa de furnici). Imaginile auditive încântă : "fulger enigmatic din primul bici trosni"...dar cea mai frumoasa îmi pare aceasta : "vesel suflă vântu-n stâncoase guri de nai" !! Contrastul şocant dintre gurile stâncoase ce emit sunet de nai este extrem de original! Apoi , avem imaginea de final , ''curcubeu tomnatic" ...culoare, bucurie, victorie, maturitate!
Finalul transformă spectatorul (de până acum) în particpant direct implicat în acest moment grandios prin dorinţa de a împărtăşi totul cu iubita sa. Frumos, frumos! Felicitări !
Adina Speranta
marți, 10 mai 2016
Sunt fascinata de ce am citit aici. Mi-a placut la nebunie.
floreapaulina
marți, 10 mai 2016
Am recitit cu mare admiratie poezia, pe care o gasesc plina de un mister deosebit
balan
marți, 10 mai 2016
Am citit cu plăcere, voi reveni cu plăcere.
Catalina.
marți, 10 mai 2016
O poezie pe placul sufletului meu!
s.miruna
marți, 10 mai 2016
Foarte frumoasă zicere poetică.
eugenia
marți, 10 mai 2016
atat doar pot sa scriu..deosebit de frumoasa!
felicitari,Rolea..poetul nostru de suflet!
cu drag si pretuire,
danab
marți, 10 mai 2016