Lauda văzduhului - Lucian Blaga
Adăugat de: Gerra Orivera

Egal visând, feștila candelei, infimă, vagă,
în colțul ei se ține de cuvânt,
până la termenul combustiei
după măsura mult mai largă
a unui aer sfânt. Cât încă mai dură-va cântecul
nu-ți fie nici cutremurare
și nici chin. Sunt sonarul unei arderi. Să mai palpit?
Sau mai degrabă să apun? Sunt în substanța mea puțin,
dar cineva-i văzduhul mare
ce-l consum.