Sunt ca o moară lângă râu.
Obișnuitu-s-a gândul
să doarmă în mine
vârste de-a rândul.
Sunt ca o moară lângă râu,
la poalele grindului.
Roțile mele bat
în undele timpului.
Sufletul meu
se va trezi cândva,
când pietrele mele
n-or mai umbla.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.