Când anul nu-ți este prielnic
te-ntorci să te-mpaci printre umbre.
Undeva în trecut te întâmpină pragul.
Cât de aproape una de alta
sub crugul albastru, în Lancram, își stau
alăturea cele potrivnice, ziua și noaptea.
Cât de domol se-mpletește insul acolo cu legea.
Cât de firesc lângă vetre se leagă
prin vremi volnicia și soarta,
și cum se revarsă durerea în tâlc mai înalt totdeauna.
Trăiesc încă mumele. Unde ele se tânguie-n jale păgână,
unde lacrima cade-n țărână,
rândunica mai ia și acum câte-o gură de tină
să-și facă sub streașină casă.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.