Sfios unicornul s-abate la mal,
privește în larg, spre cea zare, cel val.
S-ar da înapoi când unda l-ajunge,
dar taina cu pinteni de-argint îl străpunge.
Pe țărm unicornul, o clipă cât anul,
se-nfruntă-n poveste cu oceanul.
E apă, sau altă ființă, cu plesne,
în care se simte intrând pân la glezne?
Se-nalță de spaimă-n părăgini
când taina se sfarmă la margini.
vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga