Lumea
Stau liniștit de multe ori și-ascult,
Al lumii zgomot, a lumii foșgăială,
Cum se zbate omul; ba pentru haleală
Ba pentru-a părea și a avea mai mult.
Iar între oameni, luptă, concurență,
Pentru te miri ce nimicuri sclipitoare,
Să strângă o grămadă cât mai mare
Când unii n-au nici pentru existență.
Se zbate fiecare pentru cât mai bine,
La rândul meu mă las tras de tumult
Iar când mă liniștesc și-ncep s-asult,
Zgomotul lumii parcă l-aud în mine.
În mine-i lumea, sau în afara mea?
Întrebarea asta mi-o pun a mia oară,
Cred că lumea-i și-n mine și-n afară,
Și mai cred că eu sunt totuna cu ea.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.