A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată
Sus, în slăvile cerești,
O ființă minunată.
Între stele ea trăia,
Prietenă fiindu-i Luna ...
Cu-ele nu se prea-nțelegea
Deși-ncerca întruna.
Până-ntr-o zi, când dintr-o dată,
Ceva ciudat s-a întâmplat,
Ea s-a transformat în fată
Și-o stea a luat chip de băiat.
Cei doi au făcut cunoștință,
Apoi au tot povestit ...
Iar după-un timp, în consecință,
Pesemne s-au îndrăgostit.
Ei păreau un cuplu normal,
Chiar perfect și fericit,
Dar dintr-un lucru banal ...
Ce să vezi?! S-au despărțit!
Atunci stelele s-au sfătuit
Și, încercând să îi împace,
Un plan au înfăptuit :
Cine, ce și cum vor face ...
Și, ajungând la un acord,
Iată că într-o bună zi
O stea având chipul de Lord
La cei doi despărțiți sosi.
Și, cu discursul pregătit,
Rosti prin vorbe line :
" - Dar voi de ce v-ați despărțit?!
Vă stătea atât de bine ...
- El -- frumos, înalt, fără defect --
Tu -- gingașă și pură --
Întruchipați cuplul perfect,
Stârnind multora ură ..."
Cei doi spuseseră, oftând
De parcă nici nu erau ei --
El trist și ea mereu plângând -- :
" - Ne-am despărțit ... din cauza ei!"
Nedumerită, Steaua-Lord
Întrebă, din nou, din vina cui
Iar cei doi, în deplin acord,
Răspund : " - A Zânei Cerului! ..."
" - Păi cum, Luna nu ți-e amică?!
Mereu tu lângă ea stăteai ...
Doar ți-e prietenă de mică
Și despre-orice cu ea vorbeai!"
" - Așa este, dar de când
În fată eu m-am transformat
O văd întruna plângând
Când mă vede cu-acest băiat!"
" - Păi poate e nefericită
Și vrea să vă căsătoriți,
Să fie martoră la nuntă ...
Nu să vă vadă despărțiți!"
Auzind astea, ei porniră
Către trista zână Lună
Și-ndată ce o găsiră
O-ntrebară împreună :
" - De ce plângi? De ce ești tristă?
De ce nu ne mai vorbești?
Vrei ca noi doi să facem nuntă?
Sau ce anume voiești?!"
După-o lungă așteptare,
În sfârșit ea le răspunde :
" - Sincer, doresc cu ardoare
Să nu vă mai văd niciunde!
- Voi mi-ați încălcat dorința
Și chip de oameni ați luat,
Așa că vă dau sentința :
Să nu vă mai văd niciodat'!"
Cei doi, vizibil afectați,
Pleacă în lumea largă,
Pretinzând că sunt doar frați ...
Oricine îi intreabă!
Dar într-o zi nu mai rezistă
Și-n cele din urmă se-mpacă ...
Surprinzător, nu mai e tristă,
Ba totul se îndreaptă, parcă!
Ei fac o nuntă vestită
În toate cele patru zări :
El fericit, ea fericită --
Nu le mai pasă de urmări ...
Și veselia e deplină,
Căci la-a lor nuntă apare
Cine credeți?! Mândra Lună,
Care le cere iertare.
Stelele, prin strălucire,
"Luminează" atmosfera,
Iar cu a Lunii venire
Parcă s-a schimbat și Era ...
S-au simțit cu toții bine --
Mâncând, bând, cântand, dansând --
Iar fericirea și-acum ține
Pe acel ceresc tărâm.
Morala e următoarea :
Iubirea mereu învinge --
Nu contează-mprejurarea --
Ea până și apa-o "stinge"!
AVRIG, 30.12.2015
vezi mai multe poezii de: Popa Alexandru-Iosif
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mda, mare dreptate aveti! Asa este, Dumnezeu ne vorbeste nu doar prin Scriptura (pilde, minuni), ci mai ales prin natura, adica tot ceea ce ne inconjoara. O sa ma gandesc si ... De aici, de la Avrig, va transmit cu drag uj gand frumos si un An Nou cu multe bucurii, impliniri si cu mai multa credinta. Cu bine!
Popa Alexandru-Iosif (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016
Alexandru, multe lucruri ni se par ireale. Ca să fiu în temă cu titlul poeziei, am să-ţi dau un exemplu. Ce ştim noi ca oameni despre satelitul nostru natural, luna? Ştim după ultimele cercetări că, ar fi goală la interior, deci, cade ipoteza ateilor cum că ar fi o bucată din pământ, şi că pământul ar fi o bucată din soare... un soare care a strănutat (a răcit săracul) etc. Deci, aşa am învăţat noi... nu ştiu voi ce învăţaţi pe la şcoală. Dar, să zicem că nu este goală... deci uşoară luna ci, plină, cu o greutate foarte mare. Ce mai ştim? Mai ştim că, nu se roteşte ca pământul în jurul axei sale. Oare, de ce? Ce vedem când privim luna de pe pământ? Bătrânii ziceau că văd un cioban păscând oile. Perfect adevărat. În Sfintele Scripturi, ciobanului care păzeşte oile, se numeşte... cum? Da, ai ghicit... Păstor... aşa se numeşte. Acum, cum ne numeşte Domnul Hristos... "Păstorul Cel Bun", pe noi... oamenii? Da, iar ai ghicit pentru că, Scriptura ai citit - ne numeşte oi. Deci, avem un tablou foarte mare în spaţiu cosmic, reprezentând un Păstor care păzeşte oile. Este ceva ireal sau... real?
Mulţumesc. Multe alte lucruri ar mai putea fi discutate... de aici de pe pământ căci, Dumnezeu, ne vorbeşte nu numai prin Scriptură ci, şi prin natură... plante, păsări, animale, nu?
La revedere şi, gândeşte-te profund la tot ce am comentat eu la poeziile tale, da?
pavalachepaul
sâmbătă, 02 ianuarie 2016
Nu e vorba ca ma indoiesc, dar ce imi povestiti dvs. mi se pare un pic ireal si ma pune profund pe ganduri... De aceea, nu stiu ce sa cred!Ma rog mereu, asemenea!
Popa Alexandru-Iosif (autor)
vineri, 01 ianuarie 2016
Dacă ziceţi... "s-ar putea", NU vă consider om credincios. Vă îndoiţi de spusele mele? Rugaţi-vă Domnului să vă întărească profund credinţa.
Am bun fericit vă doresc.
pavalachepaul
vineri, 01 ianuarie 2016
Wow, interesant ceea ce mi-ati spus! S-ar putea sa va cred, deoarece v-am citit cateva dintre poezii si am ramas impresionat de cuvintele folosite si de mesaj... Ganditi foarte sanatos! Da, stiu reclama, "Hai acum ori niciodata, ai luat mingea dai la poarta!"
P.S. Cati ani aveti? Aveti familie, copii? ... La multi ani, 2016!
Popa Alexandru-Iosif (autor)
joi, 31 decembrie 2015
Da, îţi răspund dar, nu cred că mă crezi... am mai spus unora ca tine în comentarii pe la poeziile mele că, am uneori vise şi, aş mai fi trăit pe acest pământ cu multă... foarte multă vreme în urmă şi, aş fi fost ori... proorocul Daniel... îl ştii nu? Ori am fost acel Ilie care... dacă citeşti atent ce zice Dumnezeu cu privire la proorocul acesta (spiritul lui nu el în carne şi oase) nu spune că va veni înainte de revenirea Domnul, având ca motiv să întoarcă pe oameni la credinţă... nu spune aşa? Nu am scris eu şi lăsat oamenilor aproximativ 30 de volume... cărţi despre care am spus că, autorul, nu sunt eu ci Domnul Hristos care vorbeşte adeseori oamenilor prin mine? Nu v-am spus eu toate aceste lucruri, de ce nu le credeţi? Apoi, nu este logic să mi se spună şi mie precum i s-a spus altora... Arsenie Boca şi alţii; apropiata zi când mă voi întoarce la Domnul în ceruri? Nu v-am spus eu că, după deces, voi reveni ca... SPIRIT pe acest pământ să vă ajut şi eu şi să vă măriţi credinţa în Dumnezeu?
Aşadar, mă aştept din zi în zi să merg la Domnul... nu să mă sinucid, cum cred unii precum... Rolea. Acum, decesul meu poate fi cu dus şi întors căci, nu putem cunoaşte în totalitate planurile lui Dumnezeu privind mântuirea oamenilor.
Bun, să auzim de... "Bine Moşule"... ştii reclama, nu?
pavalachepaul
joi, 31 decembrie 2015
Multumesc foarte mult pentru cuvintele, gandurile si urarile frumoase pe care mi le-ati adus, sunteti foarte amabil, un om de nota 10+! Mda, asa este, lumea inca din cele mai vechi timpuri stie numai sa barfeasca si sa critice, dar daca ii pui pe ei sa faca un anumit lucru, sunt "praf" (va spun asta din proprie experienta)! Asemenea si dvs. Dar de ce spuneti asta?! Sunteti batran sau bolnav, nu inteleg... Insanatosire grabnica, astept sa imi raspundeti!!!
Popa Alexandru-Iosif (autor)
joi, 31 decembrie 2015
Eşti minunat în gândire şi în compus poezii. Ce doresc eu de la domnia ta este, să NU te descurajezi căci, aşa fac... nu vin să te comenteze, te fac să crezi că eşti ultimul om... deci, curaj... găină că te tai... ştii proverbulo, nu?
Îţi doresc un an fericit şi plin de bucurii. Posibil să fie ulma noastră întâlnire lumească dar, să nu uiţi că ne putem întâlni pe un alt pământ nou, cu un alt cer nou identic cu cel ce îl vedem acum.
Bine "Moşule"...
pavalachepaul
joi, 31 decembrie 2015