Îmi trec prin inimă ropot de ploi
Cu ironice zâmbete calde
Înveşmântate în negru puhoi
Şi lacrimi pierdute-n tornade
Întrebările încep să coboare
Dănţuind trist în hora uitării
Se deschide pe nori câte-o uşă
Dar se-nchide cu semnul mirării
Braţ la braţ urmărim alb si negru
Confruntare în tainic mister
La răspântii confuz negrul se stinge
Însă albul iubind se ridică la cer
vezi mai multe poezii de: Elena Marin Alexe