Încuiat-am sentimente-n ale inimii unghere
Ochii se-adâncesc în zare și clipesc străini și goi
Liturghia suferinței recitată-i cu durere
Umbrele divinității-și pierd conturul în noroi..
Mintea mea naște furtună.. mă lovesc mii de cuvinte
Sensul lor nu-l pot pricepe, am atâtea de făcut..
Nu mai simt cum trece clipa..nu mai sunt ca înainte
Simt cum se transformă-n mine viitorul în trecut!
Mă strigă copilăria sub o cetină de brad
Și îmi strâng în pumni speranța care sufletu'-mi aprinde
Peste zbaterile mele fulgi de nea cuminte cad
Haosul se stinge tainic sub suavele colinde!..
8.12.2017
Focșani.
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.