Mai mult de-atât!
Nu-mi aduceam aminte de zâmbetul curat,
de nu-ţi vedeam făptura de înger într-un pântec,
ce-ţi leagănă viaţa de Făt-Frumos, în cântec
şi-n sunetele calde de-un alb imaculat!
Mânuţele-ţi frământă un dor de viaţă viu
iar ochii închişi parcă, visează nopţi albastre,
menirea ta copile se naşte dintre astre,
mai mult de-atât, în vise-aș vrea să-ţi fiu!
Întotdeauna viaţa ne-asterne fericirea
pe braţele deschise, în palmele curate,
când un copil se naşte din stele-ndepărtate,
se-aşează blând în noi mai vie nemurirea!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc... formarea noastră începe încă din pântecul care ne poartă.
sorina (autor)
joi, 25 iulie 2019