Mai știi tu patul cel trecut,
De unde ajungeai tavanul?
De talpa-ți goală iar bătut,
Tăcând să îți admir elanul,
S-adun, nu, câte trântești,
Să-ți mai întrerup nici cântul,
Să-ntreb, nu, la ce gândești,
Iar mâine-așa, să fie totul.
Mai știi tu de nădragii mei,
De care-ți atingeai sabotul?
De-al meu gât și stând pe ei,
Mi-ai ținut în loc norocul,
Când mi-ai îndulcit auzul,
Cu-a ta vorbă îngerească,
Și grijii i-ai răpus abuzul,
Gata să mă încolțească.
Mai știi tu și de-acei vecini,
De ei și de remarca lor?
Că stăm în scări fără lumini,
Că azi e gata, mă însor!
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.