Se lasă înserarea peste noi,
Și peste gânduri încă nepătate.
Din umbra ta apare un strigoi,
Cu ochii mei ... neînțeleși în toate.
Mi-e dor de tine și îți caut chipul.
(c-așa este cerut în legea firii).
Cu mâna eu de răscolesc nisipul,
”Găsesc inel ce se jocă de-a mirii”.
Cobori din vise ca dintr-o baladă,
Să mă doinești cu jale și cu dor.
Iubita mea de gânduri terminată,
Rămâi în viața mea pân’ am să mor.
Să ne veghezi tu vise indecente,
(căci noi suntem sortiți ai nimănui).
La polii nopții gânduri conștiente,
Se zbat în conștiința orișicui.
Sunt alte lucruri mult mai congruente,
Decizii importante de luat.
(salvate uneori ca aparențe),
Dar foarte greu acum de cercetat.
Marfarul sorții șuieră în gară,
(o garnitură plină de iluzii).
Ce-așteaptă poate pentru prima oară,
Iubirea să renască din convulsii.
Brăila, septembrie 2017
vezi mai multe poezii de: spykal
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
E dorul de iubire arzător...
Și amintirea ei e parcă-un nor
Ce se preumblă trist pe cerul vieții
Și-ți plouă cu dorinți de ea...poeții
Îți mângâie cu versul nemurirea
Din dragostea ce îi aștepți venirea.
Foarte frumoasă poezia! Felicitări!
Ina M.
sâmbătă, 30 septembrie 2017