...o femeie înaltă,un fir de ață pus pe inelar să-ți aducă aminte de ceva...ce forme simple și banale lua timpul din privirea ei,câte ploi n-au biciuit acele altare,câte-i vor trebui să și le suie...era de ca și cum ar fi alunecat pe toboganul amintirilor...
...gânduri adăpostite în supraimpresiunea
în aroganța
în pluralitățile ochiului verde
pe ordinea de zi a trecutului
...ce bine-i la tine în casă
unde gând pe gând adunăm
şi punem deoparte
sărmanei priviri ridicate în mâini
... în așezarea unor altfel de arbori
zbaterea ochiului verde
ajunsă imagine
se retrage cu spatele
...poetul, în febra creionului, înscris la cel mai mare maraton al cuvântului, descoperă Visul, în condensul, în pluralitățile gustului, în bifurcația spaimei, în despicătura dublului înțeles pe arsura zăpezilor, în absența imaginii, în picurările de litere,bine cotate la toate bursele inimii...și câte alte improbabile semne la scenă deschisă, câte figurații îngropate în scrisul amânărilor pe muchia chemărilor oarbe:difuzii, confuzii, infuzii premergătoare descompunerii trăirilor în litere...o lungă promenadă a neștiinței, reacție în lanț la frontiere, ca dovadă pe altoirea unui fir de gând în cuibul salciei pletoase, la Jiu nostru de pe rând. ..chiar de ți-au smuls o pană, chiar de ți-au mai furat un zbor, tu urci dumnezeiește cu zâmbetul privirilor cuvintelor și pieptul dezvelit...
...de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
...doar urme întoarse cu furca
tăcutelor gânduri așezate și Vana
pe-o gură de lup
ce-și face de cap cu ochiul de Jiu
...câte frunze încolțesc risipirii
câte plecări strămută lacrima păsării
drumuri
abia atunci oglindiri
...reflectare
a ceea ce mai ieri se petrecea
adică ecoul pământului
prin grădinile din mai josul
...să-i vezi chipul în prag numai ochi
și să faci ape,ape
chiar de n-ai învățat să înoți
să-i atingi gândul,că poate