Melcul cel cu coarne moi,
Printre frunze se zarește,
A dat iama prin zavoi,
Binișor și pe mutește!
Merge încet, si se târaște,
Ca o furnicuță cară,
Dar el nu prea se grabește,
Nu duce nimic la moară.
E mai moale și mai lent,
Nu duce vreo greutate,
Dar iși cară permanent,
O casuța mică-n spate.
Casa lui e spiralată,
Are dungi pe talie,
Este si puțin bombată.
Se cheamă cochilie.
Are trei buze ciudate
Si doi ochi la scăfârlie,
Mici in varful de cornițe,
Ca o mică măciulie.
Și cînd merge, lasă dâre,
Pentru recunoaștere,
Peste frunze prin pădure,
Drumul la întoarcere.
Autor: Daniela Achim Harabagiu, poezii pentru copii 09.05.2016
vezi mai multe poezii de: Hara Dana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ce frumos!
Multumesc, Ina M
Cu drag,
D.A. Harabagiu
Hara Dana (autor)
marți, 29 mai 2018
Dacă lași să-și ungă calea
Când străbate "sprinten" valea
Melcul-și va găsi-napoi
Drumul cât zici:"unu-doi"!
Ina M.
luni, 28 mai 2018