Din zori pân'mă-nfrânge seara
Trei umbre-s universul meu,
Treime ce-mi întinde scara
Să urc, să cad aici, mereu.
O primă umbră fermecată,
Duhovnic,cu chip marmoreu,
Mă spovedește aplecată,
Șoptind greșeli din drumul meu.
O alta-n aprigă suire,
Din cerul bun ascultător,
Coboară mantii de iubire
Pe umăru-mi de muritor!
Iar în răscruci, se-nchin-a treia
Ca tinerețile sub vânt,
Să-mi caut bine vieții, cheia
Repetă, fruntea-mi mângâind!
Trei umbre sunt crochiul care
Mesteceni 'nalți mi-l cos pe cer,
Albeața lor e ziua mare,
În care eu mă spăl și... sper!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.