unul albastru
altul albastru
primul cu o inimă mare
al doilea cu o inimă și mai mare
brâncuși
picasso
rafael
sunt oarecum perimați
și puțin previzibili
însă cu inorogii mei
mi-aș putea ridica
un dubai mai mic
chiar pe marte
dar din cauza ta
iubito
nu mai pot coborî din cer
pe nici o parte a patului
tu râzi semi-fericită
mă învelești cu goliciunea ta perfectă
și mă săruți apocaliptic
până în bigbangul sufletului
cine mai are nevoie
de încornorați?
vezi mai multe poezii de: paparuz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumiri
paparuz (autor)
marți, 15 septembrie 2015
Un final excelent pe măsura poeziei.
nadira
luni, 14 septembrie 2015
Interesantă și frumoasă construcție poetică.
mirimirela
luni, 14 septembrie 2015