”când fierbi în dorul de tine”
*dedicată lui Nicolae Rolea*
dimineața pelerinajului
în caligrafii
violete
te-ncepe din mine
însetat
ai uitat să-mi închizi nasturii
nervuri în gordiene
taie moartea
pe colțuri
întorci febril pietrele
să găsești ochii tainelor
reflexia lor
ai simțit-o ca un viscol
prin oase când
în orb
m-ai traversat prima dată
pe marginea sufletului
lacrima nu cântă
incolor
brațul pământului odihnește
zborului adâncul
arsura
ne are în buză pe toți
cât doare
polenul
din unghia vântului
bate morse
pe supernove pleoapa ta
când ridică storul
nopților
albe
arterele întind
magică
dimensiune
să nu te ardă tălpile
pentagrama de foc a venelor mele
trasează ultima linie în
palma destinului
prin
inima ta
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Carmen pentru scanare! Să ne descoperim rădăcinile celeste poate fi magic și dureros câteodată! Este ca o ”autonaștere”! Vin la pachet amândouă! Mă bucur că ți-am trezit seismele interioare! Ăsta e și scopul scrisului meu!
Gerra Orivera (autor)
luni, 23 mai 2016
Cât doare
Căutarea
Rădăcinii
Ca să simt seva
Ce-mi înfloresc
Gândurile
În lumina
Din iubirea divină...
Mulţumesc pentru ceea ce au trezit în mine versurile tale, Gerra!
Ina M.
duminică, 22 mai 2016