În codrul acesta vrăjit
Stejarii-s de două milenii,
Sub mușchiul de taină așteaptă
Făptura de vis a Ilenii.
Vestiți cavaleri din Apus
Umblat-au mereu s-o găsească,
Un blestem ce-apasă pe codru
Schimbatu-i-a ‘n piatră și iască.
Mari lotri cu nume temut
Cercat-au pe zână s-o fure —
Cadavrele lor putrezesc
În reavăn pământ de pădure.
Și zâna visează de veacuri
Un tânăr născut în dumbravă
Să vină să-i dea un sărut
Trezind-o din vraja bolnavă.
———————————————————————————-/
Ileana (inedit) / din revista „Dacia”, anul I, nr. 8, București, 1942;
vezi mai multe poezii de: Mihai Beniuc