Ca să cobori cu arta în stradă
să nu foloseşti şi tu acelaşi lift hodorogit
în care s-au pus la cale atîtea afaceri cu cîntec...
Renunţă în primul rînd la poezie
şi te va durea stomacul mai puţin.
Poţi din cinism să-ţi prelungeşti viaţa
poţi înlocui cuvîntul cu întîmplarea
poţi scoate limba la soare ca o ediţie princeps
poţi căra (pilind zilnic cîteva grame)
Turnul Eiffel într-o pivniţă.
Sinuciderea nu mai rentează.
Ca să ajungi scriitor celebru în Europa
trebuie să fii cel puţin canibal,
sau să propui o soluţie trăsnită
pentru înflorirea Saharei
(cei cu apă la plămîni să fie
paraşutaţi, de exemplu, acolo)
Nebunii pasivi n-au nici-o căutare;
dacă te-ai căsători cu-o
maşină de tocat carne
cine ştie ce trust din America
ţi-ar plăti călătoria de nuntă
Cu condiţia să torni nişte copii pipăraţi
şi fără nici un gust ca celebrul lor hamburger...
Societatea de consum te umileşte
iarna cu pepeni iar vara te speteşti
cărînd cu pufoaica ouă pentru solistele
de la Metropolitan. Moţăi pe malul Senei
şi deodată-ţi miroase a Dîmboviţă,
provincial speriat crezi că dacă-o
coteşti în Montparnasse pe-o străduţă
începe Bucureştiul. Nu ţi-e uşor să înţelegi
că poezia nu mai are nevoie de hîrtie
că un glonţ se face mai auzit decît
o carte că dentiştii mecanicii coafezele
aviatorii chelnerii inginerii belferii amiralii
şi măturătorii înstăriţi pe bună dreptate
n-au nici-un chef să citească sonete,
fiindcă ţelul suprem e să te-nrudeşti
cu petele de grăsime din supă adică
să stai totdeauna deasupra
Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici
vezi mai multe poezii de: Mircea Dinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.