În satul X sau Y parcă,
În mahalaua Lăptăriei,
S-a hotărât să se ascundă
De lume, muza poeziei.
Și-atunci Fănel al lui Moș Dunea
(Acela care poartă fesuri)
Deodată-a început, la joacă,
Să facă gălăgie-n versuri.
Madam Bendrescu, într-o stare
Completă de euforie,
Cu-o mână leagănă copilul,
Cu alta face poezie.
Lizy, femeie gospodină,
Plină de nuri și cu noroc,
A scris vreo două versuri dure
Când i-a dat laptele în foc.
Toader al Anei își aruncă
Și salopetă, și mistrie:
„Adio, ignoranță lungă!
Good bye și facem poezie."
Domnul Popescu, ex-primar,
Certat e cu a sa soție,
Că-n loc să dea casa cu var,
S-a apucat de poezie.
… Când muza tristă, furioasă,
Era să intre în păcat,
Zise-ntr-o zi Toader al Anei:
„Hai să mai dăm la publicat!”
Dar „Mai citiți” a fost răspunsul
Și-atunci a spus domnul Popescu:
„O lună terminăm cu scrisul
Și îl citim pe Eminescu!”
vezi mai multe poezii de: Vimara
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.