V-aș spune, dragii Moșului, o vorbă
dar teamă mi-e că n-are nicio rimă
nu vreau să fac din sărbătoare ciorbă
și să vă-nec pe toți cu vise-pantomimă
Așa că din a soarelui cerneală
împodobesc crenguțe verzi de brad
chiar de m-apucă-o cruntă oboseală
de nici barba nu am timp s-o rad
V-aș da din tolba mea numai iubire
noroc cât galaxia toată-n infinit
să râdeți, să zburați cu inima-n neștire
uitând de suferința ce-ntruna v-a lovit
V-aș înarma cu flori de iasomie
parfumul lor să vă renască visul
durere și tristețe, mi-aș dărui doar mie
în aura albastră v-aș pune paradisul
V-aș spune, dragii Moșului, o-ntâmplare
dar milă-mi e de fiecare om
că-n ea, desigur, s-ar recunoaște fiecare
un glob senin în fiecare pom
Așa că din a lunii abureală
mai rătăcesc cuvinte fără rost
pân’ ce mă ia o blândă amețeală
și uit ce Moș cam Nicolae eu am fost
vezi mai multe poezii de: Ella
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.