Crai-Nou răsare-n noapte
O literă supremă
Înscrisă ca-ntr-o carte
Pe-a vremii diademă.
Prin cerul de cristale
Cu semisfera lină
El seamănă pe cale
Ecouri de lumină.
Îi luminează pașii
Cu semiumbre plopii,
Iar urșii* și arcașii*
Își scânteiază stropii.
Și ca o remușcare
Întârziată-n cuget
Rătăcitor pe mare
Semiclepsidră curge.
Înconjurarea surdă
Așteaptă ca minune
În basm să se audă
Nisipul ce-o să sune.
Ce-a socoti secunde
Și viața-n cântărire...
O melodie-n unde
Răspunde cu sclipire.
Jumate-i cer și altă
Jumate e pământul,
Începerea înaltă
Pornește-a da cuvântul.
Înscris de-a fi în ere
Ce vin și ce-s trecute
Ca inima să spere
Vieți neîntrerupte.
O mână cu o pană
Din zbor și cu cerneală
Din obosita rană
Creează cu migală
Frumoase ornamente
Ce-un vers vor să înceapă
Pe câmp de pergamente
Cu limpede de apă.
Așa-i de când o lume,
Așa-i de când se știe...
De ce-n tăcere-anume
Se naște Poezie?..
*Aluzii la constelații.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, soră Dana! Cer scuze de întârziere!
bragagiu (autor)
miercuri, 23 martie 2016
foarte frumoasa poezie..m-a incantat..ca de fiecare data!
fiti binecuvantat!
danab
marți, 08 martie 2016