O, iubita, de la baie se-ntorcea îmbujorată!
Oamenii se-opreau în cale cu privirea îmbătată.
Vălul ea-şi trăgea făcându-mi semn cu geana ridicată:
„Du-te-acum şi vino noaptea când e negura bogată.
Ştii că nu am fost zgârcită în alinturi niciodată.“
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac