Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
ba lucrez de parcă aş bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneş, ca o ţigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simţind dispreţ şi milă faţă de mine însumi...
Iarăşi devin insuportabil, nedormit, rău,
şi iarăşi n-am dreptate:
ştiu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e ruşinos şi jalnic!
dar nu mă pot schimba...
Un gând mă stăpâneşte tot mai mult:
sunt bolnav şi gelos...
iertare!
vezi mai multe poezii de: Nazim Hikmet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
@Adina Speranta
:)
-Dureros de autentic; Adevărat!
scufundat,
Purice N și T
narcispurice
luni, 14 iunie 2021