Toamna udă lin copacii mei,
Copaci ai căror frunze cad.
Copaci ai căror umeri grei ,
Se-ntind pe ape, cad.
Și apa curge la izvor
C-un susur rece, cristalin,
Doar gândul meu aleargă-n zbor
Cu greu, sinistru, calm și lin.
În timp , alerg după o stea
Spre cer, spre soare,spre abis,
Și m-am întors tot fără ea
Tot fără raza mea de vis !
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.