Creierul acesta care se pîngăreste dintr-o idee
Ciorba aceasta cerebrală, cu ouă de ochi pe sub sprîncene
M-am sculat în picioare numai de lene,
am ucis numai de frig!
Ce, voi nu stiti că sîngele tine de cald?
Nespălat de amintiri, murdar,
mă azvîrl în mare; –
tine-mă, mamă, de un picior
ca să mă zbat
si vînăt, să mă-nec la subtioara piciorului tău
Pleacă, tu, de la tărm, pleacă, pleacă, –
ca niste muste vor sta stelele pe hoitul meu,
dar vă zic eu vouă:
murind,
voi visa visuri!
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.