Mai mulți bătrâni împreună:
ce fericire!
Ei se odihnesc ajutând soarelui să răsară
deasupra deltei, și se odihnesc
ajutând soarelui să apună
de după
Munții
Apuseni.
Fiecare braț întins luminează
partea nevăzută a lucrurilor,
învață
semințele să încolțească.
Mai mulți bătrâni împreună:
tâmplă a țării.
Mă-nclin și fruntea mi-o reazem
de linia vieții adâncă, din pălmile lor.
Mai mulți bătrâni împreună:
Columna lui
Traian schimbându-se-n
Coloana fără sfârșit.
Aud un bătrân zicând: „îmi închipui
lumea
ca pe o femeie gravidă.
În pântecul ei
globul pământesc.
În pântecul globului
pământesc
o femeie gravidă. în pântecul ei,
altă femeie gravidă"
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu