Când văd limacșii mi se face scârbă.
Desigur, când mă vede zeul
se-acoperă cu boltă harba
ferindu-și iambul și troheul.
Dar când îl vede și pre el,
celălalt cu mult mai mare, -
se-acoperă cu piei de miel
în turmă din-nserare.
Se-ntoarce și se face melc scârbos
mult mai prejos decât cuvântul
E-o moară ce se-nvârte fioros
când bate vântul...
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu