I
Ca un tren cu soldați plecând spre front,
trecând prin gări,
așa este starea mea de acum,
băutoare de apă țâșnită,
uitătoare de numele scrise.
Va trebui să legăn în brațe șina ferată,
să respir până în strămoși
fumul sălbatic al locomotivei,
cerul. Desigur, am să mor pe drum,
îmbolnăvit de stele ca de bube,
se va lua ca râia lumina de pe mine.
în genere, oamenii vor fi orbi.
Nu am să scriu nici o scrisoare,
am să-mi bag mâinile până la cot
în cutiile poștale din gări
și am să mă spăl pe față cu :
'al vostru cu dragoste'.
În raniță port amintirile altcuiva ; -
!în loc de batistă am o trădare de muci,
când mă scarpin, Romeo se jelește
și strigă; plângând :
'Mă însângerezi și asta n-ar fi nimica
dacă nu s-ar lipi praful de Roma !'
Mă văd, mi-a zis, mă văd, mi-a zis
ieri au vrut să potcovească cu mine
lumina de la o lumânare. Nu m-am lăsat.
Mâinile bătrânei începuseră să miroasă a friptură de porc !
Oprește mărfarul în gară ;
soldatul beat se coboară,
se ușurează ca și cum ar cânta,
se acoperă cu dorul lui de acasă,
cuviincios
Se urcă în vagon,
în timp ce vagonul se urcă în cer,
în timp ce
urcarea se urcă
și steaua apune, !-
pe acoperișul de tablă buclată
al gării, apune.
II
Mai dormi și tu că ți-a venit rândul.
culcă ce ai văzut
și pune perna
limba vederii cu care ai lins ce ai văzut.
De o vedere, greacă,
calul, înțepat, a spus i-ha
De o vedere latină : -
!zdrang, cu ei peste piatră !
Noi nu vom fi iertați niciodată
din pricina noastră.
Noi nu vom fi iertați niciodată.
din eroarea de a fi.
Să te naști din altcineva
înseamnă a muri în altcineva.
Soldatule ai început să miroși
Trenul tău, soldatule, a început să miroasă,
terasamentul miroase.
Spălați-vă cu un cutremur !
III
Calule, dragule, dormi
Dragule, iepure, dormi
Dormi tu, soldatule,
doarme-ți-ar gloanțele
rănița și familia ! Câtă sare pierdută,
ce nădușeală,
ou de porumbel ouat la tine în buric, !-
și tu,
de nimica ce ești canalie,
stea care în loc de raze ai
coarne de melc cu ochi în vârfuri
Pune mâna pe ele,
bagă-ți degetul în gură. După aceea,
cântă din el și din tine
cântă-ne !
IV
Să salvăm tot ceea ce provoacă moartea
gloanțele și gelozia ?
Să salvăm nedreptatea și să apărăm durerea ; !-
chinul și trădarea ?
Chinului și trădării, să-i dăm lapte de capră ;
să culcăm în patul părinților noștri neliniștea,
iar dacă se trezește s-o ținem la masă ?
Pe noi, să ne dăm ei de mâncare
Ochelari măritori sunt trupurile
noastre pentru miopia minciunii
Să pipăie cu sângele meu
lama cuțitului, cei
pătrunzători și ascuțiți.
V
Urcă moartea ca apa atrasă de lună
Viața mea plutește deasupra ei ca o arcă
Din mine se va salva numele meu,
din tine se va salva duhoarea ta,
Mi-a ajuns la bărbie apa aceasta ; !-
pe limbă mi s-a revărsat apa aceasta
în nări mi-a intrat apa aceasta.
Ce e urât plutește deasupra :
lovește razele între ele și le zornăie
Stele păcătoase, dar plutitoare, -
!stelele dihorului plutesc pe apa aceasta
Ce a fost curat și greu a căzut la fund, -
!zarzarea murdăriei se înalță la ceruri
Un zeu al crimei împarte nedreptatea.
Noi, am fost numai dopuri la vinul din sticla lui
Să salvăm musca albastră
să nu care cumva să se înece gripa,
aura de febră
luci de var !
VI
Nu bou-vagon, ci soldat-vagon, !
ah, voi muzici
tunuri cu țeavă de carne
trăgând în inamic copii de lapte
bum ! cât sânge pentru un biet zgomot !
VII
La-la-la-ri
și la-la-la
copac cu cioc de pasăre ;
bătrâna mea zboară peste mine
- Se lasă apele, mi-a spus
(ținea în dinți o măslină).
Deasupra bătrânei mele zbura bătrânul meu
La-la-la-ri
În loc de curcubeu el avea o culoare
(ținea în ea un miros ca o creangă de măslin)
Mi-am pus mâinile în șolduri și am strigat la animale :
Specii iubite și dragi rase,
jigodii de plante și parfumați șoareci :
apa va continua să scadă tot timpul,
toată viața noastră va fi o uscare de ape,
tot timpul vieții noastre apa va scădea sub noi ! Ne-a părăsit Araratul ! Cu cât va scădea apa cu atât ne vom îneca mai mult
Cum, unde s-a dus ? Dragii mei, aceasta este o altă poveste ! ?
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu