Fiecare schelă este un Icar
ce-și măsoară zboru-n sus, diurn,
cu o casă, sau cu-n turn.
O, și-atunci când cade,
saltă-n ceruri iar.
Uneori le pipăi cu mirată mână,
ori cu ochiu-n trecere, uimit.
Trebuie să aibă aripi! strigă-o amintire,
aripi lungi și ascuțite, negreșit.
Lângă fiecare schelă-n parte
marea sufletului lasă un fiord;
muzica iubind-o, dintre arte
lira contemplării o acord.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.