Ce puține sunt ale noastre din noi
și cât de puțină de murdărie, dezesperantă, Doamne,
este în noroi
și câtă de zgârcenie de alb se află
în fulgul de zăpadă
și ce puțină piele și înfrigurată
ai pus
pe trupul plin de răni
pe carnea vie a existenței mele.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.