S-a pus la îndoială piatra
ca vorbire
Au zis de fluture că este
o respirare, -
de cartof, de porumb și de prună,
strigat de nefiind,
la fel de porc, de capră și de lună,
fel de mestecând
Ei n-au știut nici să citească
leul în alergare,
ca litera preeste și zeiască
N-au descifrat câmpia mare,
marea cea mare,
viața prea singură
ce ni s-a dat
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu