Mergeam lovit și rănit, clătinându-mă
cu ochii roșii căutând o lege.
Aluneca de sub mine vederea de piatră
a morților vitrege
Piatra sub mine se prelungea
spumoasă
Mă destrămam în țesătura unui păianjen
uriaș și strălucitor
Ah, n-aș fi vrut niciodată să am durerea
de-a fi întâmplător.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.