Alungiților pe verticală
l-ați uitat pe împărat.
El se duse de-a-ncălare pe ovală
harta marelui regat.
Bat din păsări ca din tobă
peste aerul agrest.
Stau pe timpuri într-o robă de
dintr-un albast celest.
Mă-ntretăie, vai, murirea
care desenată fuse
în de toată firea
cuielor, opuse ;
Dor mi-a fost de a mea coroană,
dară tâmple ca să bag sub ea
n-avui, o , istorie română
decât numai stea.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.