Am luat frunza și am tras-o peste chip și
nervurile le-am tras pe nervii mei.
Ochii orbi, din
fruntea lui
Oedip, sub sprîncene mi i-am pus,
de trei și de patru și de cinci și-ntruna visători
de rău și de pricini.
Am luat noaptea, norul, luna,
și le-am pus coroane dragi, de spini.
Văzul meu și-a scos verzuiul, roșul, movul,
în afară fluturîndu-le-n cădere tuiul, tot ce e,
făcînd numai să pară.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.