Cum dormeam și peste
lărgile căldărime mi se revărsau visele,
unduitor, mai zvârlind spre
Andromeda, din cercuri,
câte un pește zburător,
mi le-a atins cineva cu glezna
și-am sărit, și cu mâinile arse
somnul mi l-am rupt de la tâmple
ca pe două coarne de zimbru, întoarse
O, s-au ridicat verzuii zori și tu vii prin
piața circulară, sub stele,
și pietrele m-au strigat pe nume,
răscolindu-ți umbra sonoră din ele.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.