Stăteau cu maxilarele deschise și pline de pământ,
chiar și rădăcina ierbii le trecea prin coaste
Această neînvingătoare oaste
cândva-și zisese sieși: sunt.
La fel și pomii cu frunze verzi
ei stau umpluți cu aer între ramuri.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.