Ploua cu picături de ploaie negre
pentru o altă altă sete
plouă cu foarte negru pe fânar
o smulgere fusese de hotar
de minți înfometate smulgere
un râu grozav de negru-n curgere
o foame-a turmelor de oi
o foame a noițelor pe unghii
de ne-ntrebam cu toți adeseori
de soarele nu-i socru,
iar stelele ni-s unchii.
Mi-au dat femeia cu lumină și cu foame
ți-am dat vederea-n ochi, Ioane
și la biserică icoane
Ploua cu ploaie neagră peste noi
lumina ne era noroi
iar noi, singuraticii de noi.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.