Alergam atât de repede încât
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subțiam, -
dunga mai întâi, linie apoi
Nobil vid străbătând nimicul,
rapidă parte neexistândă
traversând moartea.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.