Mă pregătesc pentru un arbore mare,
destinat să fie numai și numai miros,
nările fructelor crepusculare spre vegetalul
vânat le-am întors. Mă dezbrac de scoarță și de cercuri
rămân osmotică seva suind
Luni e un măr, marți e o pară,
iar miercuri e un strugure agurid.
Se lasă toamna. Vine un fel de galben și de rugină.
Cad orele din pom.
Ciorchine secundele în strugure leșină.
Să bem, nu vin, să bem un must asprit
și boturile câinilor de vânătoare
să le legăm pentru mirosul de zenit
cu rafie, pe fiecare. Tot unul lângă altul și lipite
cu nările, ca niște țevi de nai
să curgă-n ele logodite
mirosul fructelor pe care îl cântai.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.