Încă patru, încă cinci, și șase
încă piatră, încă frig,
încă oaie, încă fluture, mătase
încă urlu, încă strig.
Stau rămas în ceea ce
mi-a fost dat la naștere
Și de ce, nu știu de ce
eu te văd, tu nu mă vezi.
Frunze verzi și frunze verzi,
Flori prea albe, flori prea mov.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.