Se înființează osul regelui.
Se înființează locul ochiului.
Ninge, Doamne, ai tu curajul
cât ești de mare, să calci pe zăpadă?
Noi stăm întinși peste ramuri.
Fără să fim verde, desigur, noi nu am nins.
Nici n-am plouat, nu, nici n-am plouat.
Nu sunt nori pe cer. Dacă îi vede cineva
să ni-i declare.
Tăcerea mea se duce în natură.
Ochiul meu are dinți, el este o gură.
Piatra are flacăra, ea este o arsură.
Nimeni este de față dacă nimeni
poate fi de față.
Are gură, ninge, are dinți,
frige.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.