Mari paraşute coborau în ocean
capsula.
Noi stăteam ca nişte cuvinte
alcătuind unii lângă alţii
un înţeles de frază
o vorbire întrupată
a unei mari fiinţe.
Norii erau pleoape zdrenţuite
dezvelind mereu acel albastru iris
şi portocaliu.
Atunci am simţit cu toţii
că începuse să răsară
marele, invizibilul soare.
Cuvintele ni se aprinseră
cu flacără înceată şi înaltă.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.