Era o sferă de marmură brună, din care, la ora plecării, se nălucea
Pierrot ondulat, vestind spirale și arcuri de mădulare, muzical,
peste timpul din noi scrijelat.
Ding-ding lângă soarele aprig, ding-dong lângă soarele-ncet,
dang-dang lângă soarele palid, dong-dong lângă cel violet.
Și ora pleca, smulgându-se-n salturi
din pergamentul cu taine, de sub litera ștearsă
și lină
O, izbucneam săgetat atât de iute-n înalturi,
că mă preschimbam în lumină.
Ding-ding lângă soarele aprig, ding-dong lângă soarele-ncet,
dang-dang lângă soarele palid, dong-dong lângă cel violet.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.