Piatră fragedă, piatră gingașă,
moale piatră ca un râu,
tu ai fost să-mi fii mireasă,
ștreang la gâtul meu dintâi.
Eu treceam prin tine tocmai
cum particule din timp,
înzeiam pe monștrii sacrii
de din vale de Olimp
și scriam după sprâncene
că a fi fiind
nu e dor, ci doar o lene
mai fiind ca nefiind.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.