Mă băuseși de privire
îmi lăsaseși ochiul gol
și m-ai domolit în aer
pasăre fără de zbor,
iar de frigurile toate
cele a zăpezilor
m-ai lăsat fără de moarte
înnoptând amiezelor.
și ai pus atunci în cruce
păsări multe-ntretăiate
de aș stă și tot m-aș duce
să mă schimb în vietate,
în ceva ce mai există
alergând pe câmp sălbatic
cu ochi de vedere tristă
și apatic,
de m-aș duce oho-ho
într-un nici un încotro.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.