Frica produce frig iar frigul eternitate
nimicul vostru cu sifon
sau doamne la căldura aerului
copiii nu se mai nasc ci au început
să picure
Puncte pe I, lune negre și dispărute
Mi-a căzut în spinare un trup
al meu însuși căzuse pe dânsul
Exterioară presiune pentru puțin
împingere spre I
ah și lui I îi era foame! Fuge din rază
până când steaua se subțiază
steaua subțire ca o sabie
îmi taie gâtul
ca din ocean o corabie.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.