Această tânără femeie aspră
va deveni zeiță.
Ochii ei mari, privirea ei în globuri negre,
sandaua ei ce-nmărmurește
sub pas, plecată, lama ierbii,
îmi spun că ea va deveni zeiță.
Și frunzele pe ramuri, deodată,
foșnind deasupra ei se fac de fier,
de fier ca sabia curbată - creangă
pe care ea o da cu mână-n lături.
Desigur ea va deveni zeiță,
deși acum e numai aspră
și tânără femeie, cu ochi mari.
Chiar lacrimă din ochiul ei, când pică
străfulgerând spre miezul sferei mari,
în fier de glonte se preschimbă.
Eu simt și știu cum în curând
această tânără femeie aspră
va deveni, va deveni zeiță,
și-n brațul drept va ține-o rază de lumină
schimbată-n lance grea, de fier.
vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.